Modelul este persoana care imbraca si prezinta tinutele in cadrul unor evenimente sau sedinte foto. Aceasta ocupatie se naste si evolueaza in paralel cu moda insasi. Primul model despre care avem informatii exacte este parizianca Marie Vernet. In 1853 este mentionata ca fiind angajata unui atelier de saluri si palarii, ale carui produse le prezinta in fata potentialelor cliente.

Marie ramane in istoria modei si datorita faptului ca la scurt timp devine sotia si muza marelui Charles Frederick Worth, primul designer vestimentar in sensul modern al cuvantului, si cel care inventeaza fashion show-ul. Acesta decide sa isi prezinte creatiile prin intermediul primelor “parade de moda”, evenimente particulare, destinate exclusiv clientelor Casei sale, in cadrul carora sotia sa, Marie, este modelul principal.
Unul dintre putinele documente cu referire la practicarea modelingului in secolul al XIX-lea este cartea ilustrata “Art et la Mode”, publicata in 1885, in care apar si patru manechine prezentand tinute haute couture.
Datorita statutului social si economic al femeilor din secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX, meseria de model nu este considerata decenta in aceasta perioada. Perceptia incepe sa se schimbe abia dupa rigorile Primului Razboi Mondial si datorita miscarii pentru drepturile femeilor. In plus, cresterea oportunitatilor pe piata muncii le ofera femeilor tot mai multa putere financiara, din care o parte este investita in moda, impulsionand dezvoltarea intregii industrii.

1924 este anul in care incep sa aiba loc schimbari pozitive in perceptia publicului asupra ocupatiei de model, datorita creatorului de haute couture Jean Patou. Acesta decide sa isi prezinte oficial fiecare colectie prin intermediul unui show de moda de tip runway si isi selecteaza modelele astfel incat sa proiecteze o imagine unitara, in care clientele sale sa se identifice. Patou pune bazele modelingului profesional si reuseste sa imbunatateasca opinia publica cu privire la aceasta profesie.
Un alt impediment pe care il intampina oficializarea ocupatiei de model este faptul ca, timp de aproape un secol de la inventarea acesteia, publicul prezentarilor de moda este unul foarte restrans, alcatuit exclusiv din persoanele instarite care isi pot permite sa cumpere tinutele couture. Abia in anii ’40 incep sa fie invitati si fotografii la prezentari, spectacolele de moda devenind astfel un eveniment public de mare interes, iar modelele, adevarate personalitati.
Practica prezentarii fiecarei colectii printr-un show cu modele este adoptata apoi de majoritatea creatorilor de haute couture, fapt care duce la infiintarea primelor agentii de modeling in Londra si SUA. La inceput nu se impun standarde stricte pentru aspectul fizic al modelelor, fiind acceptate atat persoane inalte si subtiri, cat si fete mai mici de statura si plinute. De exemplu, Cristobal Balenciaga, unul dintre maestrii haute couture ai anilor ’30 – ’50, prefera modele mai scunde si mai bine proportionate.

In pas cu evolutia industriei modei si, mai ales, cu proliferarea colectiilor porter, modelingul se diversifica si se profesionalizeaza. In functie de standardele frumusetii feminine ale fiecarei epoci, se definesc si caracteristicile modelului ideal, care evolueaza semnificativ de-a lungul secolului XX. Modalitatile de promovare a produselor de moda se rafineaza si ele, iar succesul presei color ajuta la impunerea primelor supermodele care, pe langa succesul profesional, se bucura de o celebritate similara cu cea a starurilor de cinema sau a vedetelor muzicii.

Termenul de supermodel apare pentru prima data in anii ’40, la inceput fiind folosit, aproape in exclusivitate, in bransa. Devine cunoscut pentru public in 1968 datorita unui articol din revista Glamour in care apare si primul top al supermodelelor, iar in anii ’80 are deja un loc comun in cultura occidentala.
Putem spune ca istoria modelingului in secolul XX este cel mai bine reflectata
de istoria celor mai faimoase modele.